Domeniul Schiabil Sinaia, pe întelesul tuturor
Vom încerca, în rândurile care urmează, să explicăm particularitățile abruptului sinăian pe timp de iarnă, să dărâmăm mituri, să clarificăm situații, să punem punctul pe i-ul istoriei și să oferim câteva sfaturi și recomandări pentru cei care n-au descoperit încă magia acestui loc.
Stațiunea, considerată leagăn al sporturilor de iarnă în România (de la schiul regal, pe Poiana Peleșului, la început de secol XX) se mândrește cu un domeniu schiabil complex, dar provocator, destinat schiorilor cu o anumită experiență. Este cel mai înalt domeniu schiabil din țară (2103 m alt., Vârful Furnica) și asta vine la pachet cu o serie de avantaje și dezavantaje, pe care vom încerca să le explicăm punct cu punct.
Zona Alpină este situată în vârful-palma muntelui, la 2000 de metri, pe două văi din Platoul Bucegi: Valea Dorului și Valea Soarelui. Aceasta este zona cea mai înaltă.
Există aici două instalații de tip telescaun: Telescaunul Valea Dorului, cu două locuri și Telescaunul nou – Soarelui, cu patru locuri (al Consiliului Local Sinaia, administrat de Transport Urban Sinaia, societate cu capital public).
Cele două instalații deservesc șapte pârtii de schi de nivel începător-intermediar. Nu sunt pârtii dificile, dar au câteva segmente ușor abrupte, fapt pentru care nu sunt recomandate pentru primele lecții de schi, care ar trebui, la modul ideal, să se desfășoare pe un teren plat.
Avantajul major al Zonei Alpine, care dă stațiunii asul din mâneca schiului de pe la noi, este altitudinea. Temperaturile sunt stabil negative, pâmântul îngheață mai repede și stratul de zăpadă este mult mai bine conservat până târziu, în primăvară. Totodată, sentimentul schiului în gol alpin este greu de egalat.
Dezavantajul? Tot altitudinea și poziționarea muntelui în Câmpia Română (sună ciudat, dar nu-i chiar așa). Asta determină vânt în rafale puternice, cu direcții variabile. Așa e în creasta muntelui. Astfel, dincolo de limita de 80km/h schiul în siguranță și în limita de confort devine aproape imposibil. Asta și pentru că vântul este, de obicei, asociat unor fenomene meteo extreme și extrem de periculoase pentru turiști. Cum ar fi viscolul, care reduce vizibilitatea și crește riscul rătăcirilor pe munte.
Zona de abrupt se află cuprinsă între Cota 2000 și Cota 1400 și este „cireașa” de pe tortul schiului sinăian.
Și când spunem asta, ne amintim de ce a devenit Sinaia populară în ultimele decade. Carpul, Tîrlele, Papagalul și alte trasee de schi, nebătute și abrupte (Carpul este cea mai abruptă pârtie omologată din țara noastră) au devenit, în timp, motivul pentru care pasionații de powder și freeride au ales Sinaia ca loc de joacă.
Dincolo de nebunia traseelor negre, un adevărat parc de distracții pentru pasionați, tot aici găsim Pârtia Drumul de Vară, una dintre cele mai frumoase, cele mai lungi, dar și cele mai importante pârtii ale orașului. Drumul de Vară pornește de la Cota 2000 și ajunge, după o suită de răsuciri și peisaje montane spectaculoase, la Cota 1400. Este o pârtie de nivel mediu, lungă de peste 3km, cu o diferență de nivel de 600 de metri. Este cea mai accesibilă conexiune între cele două Cote: 2000 și 1400.
Zona de abrupt numără trei pârtii negre: Târle, Papagal și vestitul Carp, precum și o pârtie roșie, Drumul de Vară. Pe lângă acestea mai sunt și alte trase și trasee, mai mult sau mai puțin cunoscute și folosite de publicul avizat. Că tot am ajuns aici, atenție, zona de abrupt este chiar abruptă, presărată cu stânci, văi, văiugi. Există de asemenea risc de avalanșă în anumite perioade. Recomandăm atenție sporită pe traseele negre și în zonele nemarcate. Powderul este foarte tentant, dar riscurile de accidentare nu sunt dintre cele mai mici. Mai ales dacă nu sunteți familiarizați cu zona.
Există două instalații pe cablu care deservesc porțiunea cuprinsă între Cota 1400 și 2000, Telecabina și Gondola Carp. Tot de la 1400 mai pornește o instalație, un telescaun de patru locuri, neacoperit, care duce până în Șaua Dorului/Variantă (aproximativ 1900 alt), operat mai ales în zilele aglomerate.
Zona sub-alpină, de pădure se referă la spațiul cuprins mai jos de Cota 1400.
Este reprezentantă de Pârtia Nouă (care e veche, dar așa i-a rămas numele) cu o lungime de 3 km și o diferență de nivel de 400 de metri. Este o pârtie de joasă altitudine, intermediară, foarte ușor accesibilă cu Gondola 1 (Cota 1000 – 1400) și deservită de o instalație de zăpadă artificială. Pornește de la Cota 1400 și se defășoară, prin pădure, până la stația de plecare a Gondolei 1. Tot acolo găsim pârtia de începători, deservită de o instalație tip baby-ski.
Un alt traseu, neomologat, dar folosit din vremuri străvechi de localnici și de cei familiarizați cu locul este Drumul Vechi, care pornește de la Cota 1400, coboară pe lângă Schitul Sf. Ana și iese, pe lângă vechea pârtie de bob, chiar lânga cabana Schiorilor, popas îndragit acum ani mulți pentru gustoasa ciorba de burtă de la finalul zilei de schi. Este un drum ușor care necesită însă multă zăpadă naturală.
Zona de pădure este deservită de Telecabina 1, cea care pronește din spatele Hotelului New Montana, din centrul orașului și de Gondola 1, care își începe traseul din Cartierul Furnica, în proximitatea restaurantului Taverna Sârbului. Ambele ajung la Cota 1400. Aici găsim o altă particularitate: Pârtia Nouă se oprește la Cota 1000, la stația de îmbarcare a Gondolei 1. De aici, pentru a ajunge la Telecabină pe schiuri trebuie să fie foarte multă zăpadă pe străzi, deoarece nu există niciun traseu de schi care să ajungă în centrul orașului.